Vegetațiile adenoide reprezintă o structură constituită din țesut limfatic, care împreună cu amigdalele palatine, cele tubare și amigdala linguală formează inelul Waldayer, situat la nivelul faringelui, cu rol în răspunsul imun al organismului în față diverselor agresiuni.
Sunt poziționate strategic la intersecția între tractul respirator și cel digestiv. Datorită rolului lor imunologic se produce creșterea acestora în primii ani de viață. Activitatea lor este maximă între 4 și 10 ani, începând să involueze după pubertate, rămânând însă prezente și la vârsta adultă.
Aspectul neregulat al vegetatiilor adenoide, cu cripte, permite cantonarea și colonizarea cu diverse bacterii care se regăsesc în fosele nazale, sinusuri, orofaringe: Streptococcus pneumoniae, Staphilococcus aureus, Haemophillus influenza, Moraxella catarrhalis, capabile să producă biofilme bacteriene care împiedică accesul mecanismelor de apărare ale organismului dar și al antibioticelor la acest nivel, generând infecții cu caracter cronic.
Adenoidita reprezintă inflamarea țesutului adenoidian, și, în funcție de durata persistenței simptomelor se clasifică în acute, subacute și cronice.
Cauzele hipertrofiei adenoidiene sunt multiple, cele mai frecvente fiind reprezentate de infecțiile recurente virale sau bacteriene precum și alergiile, refluxul gastro- esofagian. Printre factorii predispozanti se numără poluarea, fumatul pasiv dar și factorii genetici și cei hormonali.
De obicei adenoidita este parte a unei inflamații extinse a căilor aeriene superioare: adeno-amigdalită, rino-faringită, rino-sinuzita, care prezintă simptome similare, motiv pentru care se face greu o deosebire între acestea.
Adenoidita acută se manifestă prin febră, obstrucție nazală, tuse, respirație orală, secreții purulente cu drenaj anterior sau pe peretele posterior al faringelui.
Adenoidita cronică reprezintă obstrucția nazala care depășește 3 luni. Cauzele obstrucției nazale sunt variate, însă la categoria de vârstă cuprinsă între 3 și 10 ani, aceasta se datorează de obicei hipertrofiei vegetatiilor adenoide. Manifestările clinice sunt diverse și se asociază cu multiple comorbidități.
Manifestări clinice:
- Obstrucție nazala cu caracter permanent, care mimează o răceală prelungită
- Respirație orală
- Tuse, predominant nocturnă
- Sforăit, apnee în somn (momente de oprire a respirației)
- Voce neclară, nazonată, dificultăți în articularea cuvintelor
- Secreții nazale persistente, uneori cu drenaj pe peretele posterior al faringelui
- Scăderea auzului
- Otite frecvente
- Inflamații ale ganglionilor latero- cervicali
- Cefalee
Complicații:
- Otite medii acute repetate, rinite și rino- sinuzite, amigdalite repetate, infecții recurente ale tractului respirator inferior
- Abcese periamigdaliene, pară și retro-faringiene, latero- cervicale
- Otite seroase persistente care în timp pot produce modificări ale auzului cu caracter pemanent
- Sinuzite și amigdalite cronice
- Miros neplăcut al respirației, cu caracter persistent
- Sindromul de apnee în somn
- Faciesul adenoidian manifestat prin paloare, ochi încercănați, etaj inferior al fetei subdezvoltat, ocluzie dentară incorectă, boltă palatină adâncă (ogivală), modificări care odată apărute, sunt ireversibile
- Oboseală cronică, lipsa de concentrare, scăderea randamentului școlar
- Alterarea dezvoltării fizice și intelectuale
- Enuresis- pieredere de urină în timpul nopții
Diagnosticul hipertrofiei adenoidiene se face prin examinarea clinică de către medicul ORL-ist pediatru, completată cu endoscopia nazala și în unele situații și cu investigații imagistice.
Testarea auditivă este utilă în situația în care concomitent se constată tulburări ale auzului, putând aprecia evoluția acestora după tratamentul medicamentos corect condus.
Tratament
Medical: se adresează alergiilor, suprainfectiilor bacteriene, patologiei de reflux
Curele helio- marine sunt benefice pentru dezvoltarea armonioasă a copilului și sănătatea cailor aeriene
Chirurgical: adenoidectomie care constă în îndepărtarea chirurgicală a vegetatiilor adenoide, asociată sau nu cu proceduri precum reducția sau ablația amigdalelor, miringotomie cu sau fără montare de aeratoare trans-timpanale.
Obstrucția nazală la copil reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive pentru care părinții se adresează medicului specialist ORL. Uneori tratamentul impune colaborarea medicilor de diferite specialități: ORL-ist, pediatru, alergolog, stomatolog. Diagnosticul și tratamentul corect, instituit în timp util, previne apariția complicațiilor și se face doar în urma examenului O.R.L. pediatric, efectuat periodic.