Laringitele acute la copii
Laringitele acute sunt infecții care afectează laringele și care se manifestă prin tulburări ale respirației, foneticii și deglutiției, reprezentând unele dintre urgențele ORL la copii. Acestea sunt generate în principal de viruși dar într-o proporție mai mică și de bacterii. Stabilirea diagnosticului corect și prompt este extrem de importantă întrucât în anumite situații inflamația căilor aeriene poate progresa rapid către obstrucția completă a căilor aeriene și netratate, deces.
Forme: laringita subglotică, epiglotita acută și laringo- traheita acută.
Laringitele acute la copil au o evoluție diferită față de cele ale adultului, date fiind particularitățile anatomice ale laringelui, care este sus situat și lumenului redus al spațiului subglotic și traheei, astfel că inflamația are efecte semnificativ mai importante.
Cel mai frecvent laringitele subglotice afectează grupa de vârstă cuprinsă între 6 luni și 3 ani, cu un vârf în jurul vârstei de 2 ani. Afecțiunea debutează de obicei noaptea, de cele mai multe ori fără semne premonitorii.
Factori de risc:
- terenul atopic
- refluxul gastro-esofagian
- adenoidita cronică
- expunerea la substanțe iritante, fumat, mucegaiuri
De importanță maximă este stabilirea rapidă a diagnosticului și scoaterea pacientului din criză pentru că ulterior să se stabilească etiologia și să se instituie tratamentul corespunzător.
Etiologie: cel mai des implicați viruși precum adenovirusii și virusurile gripale, dar și suprainfecțiile bacteriene secundare cu streptococ grup A și stafilococ. Epiglotitele sunt cauzate de bacterii: Haemophilus influenzae, Streptococ beta hemolitic, pneumococci, alte tipuri de Haemophilus influenzae neserotipabile sau parainfluenzae, unele specii de Klebsiella.
Diagnostic clinic: se stabilește pe baza simptomatologiei: dispnee, stridor (sunet de tonalitate înaltă, determinat de trecerea aerului printr-un spațiu respirator îngustat), disfonie până la afonie, cianoza periorală, tuse spastică, cu caracter lătrător manifestată în special noaptea sau în decubit, tiraj, cornaj, tulburări ale deglutiției, agitație extremă.
Alte semne și simptome: febră în jur de 39 grade, mialgii, astenie, rinoree.
Diagnostic paraclinic:
- Endoscopia flexibilă se poate efectua doar la pacientul stabil, nefiind posibilă în criză
- Investigațiile radiologice- radiografii plane față și profil nu sunt sensibile și nici specifice, istoricul și diagnosticul clinic fiind de bază
- Testele de laborator- hemoleucograma transează etiologia virală sau bacteriană a afecțiunii
Diagnosticul diferențial al laringitei subglotice se face cu epiglotita, difteria, laringita fibrinoasă, aspirațiile de corp străin și papilomatoza laringiană.
Tratament:
- Măsuri generale: atmosferă umedă, hidratare corespunzătoare
- La domiciliu: administrarea de analgezice, antitermice, antialergice (atunci când terenul atopic este confirmat), dezobstruante nazale
- La spital: nebulizări cu soluție cu Adrenalină 0,1% asociate cu corticoterapie sistemică
- Intubația endotraheală este practicată în cazuri foarte grave și se menține timp de câteva zile, până când edemul și inflamația cedează
- Traheotomia se utilizează în cazuri extrem de grave, fiind foarte puțin folosită în ultima perioadă
- Antibioterapia este destinată cazurilor în care infecția bacteriană este confirmată prin teste de laborator
Evoluție:
- Uneori criza poate ceda spontan în 20- 30 minute
- Favorabilă sub tratament corespunzător, inițiat rapid
Complicații: suprainfecțiile bacteriene sau extensia infecției către alte zone din tractul respirator
Prevenție:
- Aerisirea bună a încăperilor
- Evitarea spațiilor supraaglomerate
- Spălarea mâinilor
- Evitarea expunerii la fum sau substanțe iritante
- Alăptarea la sân până la 6 luni
- Alimentație corespunzătoare vârstei
Tratamentul laringitei acute subglotice reprezintă o urgență, formele severe impunând supravegherea în servicii de specialitate, dat fiind potențialul rapid evolutiv al afecțiunii.