Otitele medii la copii

Otitele medii la copii

Otita medie acută reprezintă inflamația urechii medii și prezența lichidului în urechea medie care se asociază cu semne și simptome ale unei infecții acute. Copilul poate prezenta simptome nespecifice precum febră, iritabilitate sau specifice: otalgie, otoree (scurgeri auriculare), zgomote în urechi, scăderea auzului. Frecvența maximă se atinge în anotimpurile reci: iarna, toamna și primăvara, fapt explicat prin multitudinea infecțiilor acute de căi respiratorii superioare din această perioadă.

Factori de risc:

• teren atopic (alergii), reflux gastro-esofagian
• greutate mică la naștere, alimentație artificială
• vârsta pacientului – incidența maximă între 6-11 luni
• predispoziție genetică
• sex – mai frecvente ușor la sexul masculin
• deficiențe imunologice
• boli genetice
• factori de mediu: poluare, fumat pasiv, colectivitate, status socio-economic

Agenți implicați:

• Infecțiile virale creează un mediu propice multiplicării bacteriilor care există în stare activă sau planctonică (biofilme) la nivelul mucoaselor respiratorii.
• Bacteriile cel mai frecvent implicate în patogenia otitelor medii acute sunt: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenza și Moraxella catarrhalis.

Simptomele debutează de obicei în contextul unei IACRS,

• Nespecifice: durere de gât, congestive și secreții nazale
• Specifice: otalgie, otoree (scurgeri auriculare), senzație de presiune, scăderea acuității auditive.

Simptomele sistemice apar ca urmare a efectului toxic al infecției și generează febră, stare generală alterată, iar la copii mici uneori vărsături și diaree.

Diagnostic:

• Clinic: examenul ORL
• Imagistic: CT mastoida la nevoie
• Audiograma tonală și timpanograma sunt utile pentru dispensarizarea vindecării

Tratament:

• Medical
• Chirurgical
• Medico-chirurgical

Evoluție:

• Necomplicată – remisie după tratament simptomatic: dezobstruante nazale, analgezice și antipiretice – Paracetamol, Metamizol, antiinflamatorii – Ibuprofen, Diclofenac sau Ac. Niflumic – variante pediatrice
• Lipsa de răspuns la simptomatice – antibioterapie condusă corect de către medicul specialist
• Persistența lichidului în urechea medie – otite seroase cronice care în lipsa remiterii în 3-6 luni impun alte procedee terapeutice
• Forme complicate – tratament chirurgical

Complicații:

• Locale (intratemporale): mastoidită, paralizie de nerv facial, labirintită, hipoacuzie neuro-senzorială, paralizie nv. VI – sindrom Gradenigo
• Extratemporale: abces subperiostal, sdr Bezold
• Intracraniene: hidrocefalie, abcese cerebrale, tromboze, meningită

Prevenție:

• Alimentație la sân în primele 6 luni de viață
• Evitarea folosirii suzetei
• Evitarea expunerii la fum
• Vaccinare antigripală și împotriva virusului sincițial respirator
• Vaccinarea antipneumococică și împotriva Haemophilus influenza, bacterii frecvent întâlnite și agresive în infecțiile otice
• Respectarea normelor igieno-dietetice

Conduita terapeutică se va stabili în urma consultului de specialitate care va tranșa utilitatea administrării de prima intenție a tratamentului antibiotic precum și tipul acestuia, dar și situațiile în care se impune internarea în urgență.

Rezistența bacteriană, rezultat al folosirii incorecte a antibioterapiei reprezintă o piatră de încercare în tratamentul otitelor, motiv pentru care antibioterapia țintită contribuie în mare măsură la succesul terapeutic.

Aprecierea oportunității adenoidectomiei dar și a procedurilor adjuvante – miringotomie cu sau fără montare de aeratoare transtimpanale previne atât recurența episoadelor de otita dar și prevenția hipoacuziei. Decizia se va putea lua după o monitorizare atentă a pacientului, pe parcursul unui tratament corect condus.